A construit cabana visurilor timp de 30 de ani. Uite ce a ieşit!

 

Informatician la Universitatea Texas din oraşul american Austin, Gary Zuker trăieşte în majoritatea timpului într-o casă high-tech ce beneficiază de toate dotările de ultimă generaţie. Când vine vorba însă de weekend-uri, Gary preferă să se retragă la cabana pe care a construit-o chiar el din paie, lut, piatră şi lemn. A dorit o locuinţă cât mai simplă care să fie exact opusul celei în care trăieşte zi de zi. Şi nu a dat deloc greş. Deşi are doar 90 de metri pătraţi, căsuţa ascunsă printre copaci seamănă mai degrabă cu atelierul lui Geppetto sau cu o căsuţă Hobbit.

Casa de tip cob a fost ridicată după tehnici vechi de 500 de ani. Astfel de construcţii au devenit tot mai populare în ultima perioadă pentru că sunt prietenoase cu mediul, presupun costuri mici şi câştigă teren şi din punct de vedere estetic. Gary nu avea nici cel mai mic gând să construiască această căsuţă în urmă cu aproape 30 de ani. La un moment dat şi-a dorit însă un loc în care să evadeze alături de soţia sa, Delores şi cei doi fii, Pavel și Ben.

În anii 90, puţine case din baloţi de paie fuseseră construite în SUA, aşa că proprietarul a trebuit să facă muncă de cercetare la Universitatea Texas. Tema: casele europene din secolul al 15-lea. După ce a lucrat cu câțiva coberi, Gary și-a dat seama că avea toate instrumentele necesare pentru a-și construi casa, avea determinare, creativitate, ingeniozitate și la toate astea adăuga forţa lui de muncă. Trei ani mai târziu, cabana era ridicată.

Faptul că nu construise nimic niciodată nu l-a descurajat. „M-am gândit că dacă ţăranii din secolul 15 reuşeau să ridice aceste case, am toate şansele să învăţ şi eu acest lucru”, mărturiseşte Gary.

A trebuit să se obişnuiască foarte rapid cu materialele şi cu tehnicile de construcţie. El a învăţat cum să transporte bolovani pe care mai apoi să-i folosească în fundaţie ori cum să construiască un cadru de cherestea. Dar proiectul de suflet rămâne cob-ul, un amestec de pământ, apă, paie, argilă şi nisip, modelat cu mâna.

Prin această tehnică zidurile sunt atât de groase şi rotunjite încât par durdulii. Apoi, sunt acoperite cu tencuială până ce se usucă şi devine o suprafaţă texturată. Folosind o bucată de placaj ca suprafaţă și o furcă, domnul Zuker a amestecat un întreg balot de paie cu noroi de lut  ca şi cum „ar fi întors pe o parte şi pe alta spaghetele în sos”. Alături de trei muncitori a împachetat șlamul rezultat în forme de lemn. După ce o porţiune era gata, lemnul se îndepărta, fiind reutilizat la următoarea secțiune. Când se usca pasta, era sigilată pe exterior cu tencuială din var şi nisip, susţinută cu fibre de poliester, un substitut modern pentru părul de cal ce se folosea odată. Zidurile groase de 60 de centimetri asigură pe timpul verilor o temperatură cu 15 grade mai mică în interior. Cap la cap, a durat cam 10 săptămâni să ridice zidurile.

Cabana din pădure este un exemplu de inventivitate, perseverenţă şi, de ce nu, economie. Gary a cheltuit doar 25.000 de dolari pentru construcţie la care s-au mai adăugat 15.000 pentru fosa septică şi fântână. Zona de locuit, cu o suprafaţă de 60 de metri pătraţi, cuprinde o cameră mare, o bucătărie de mici dimensiuni, încastrată de o tejghea din granit şi o pergolă interioară. Zona de dining a fost gândită în aşa fel încât să încapă doar o masă şi patru scaune.

Iar într-un colţ a fost plasat un pat dublu. (O mansardă pentru cei doi copii este deasupra).

Şemineul oferă un aer rustic livingului. Poliţa sa şlefuită şi curbată, din lemn de ienupăr, a fost recuperată din grinzile pe care era aşezată podeaua în cea mai veche cabană din Austin. În colţul de dormit, Gary a folosit pe post de paravan câteva geamuri vopsite. În baia din zona adiacentă podeaua de marmură este încălzită cu panouri radiante.

Pentru materialele de construcţie proprietarii nu au trebuit să caute prea mult. Calcarul, dar şi granitul, paiele şi argila, lemnul de cedru sau pin, până şi amestecul de var şi nisip folosit la tencuială provin de la localnici. Ferestrele au fost reciclate, iar fermierii din zonă le-au vândut 250 de baloţi de paie cu 1,50 dolari fiecare. Într-o încercare de a împaca trecutul şi prezentul, Gary a îmbrăcat frigiderul şi cuptorul cu microunde în foiţe de cupru. Şi aparatul de aer condiţionat dispare în spatele obloanelor de lemn lucrate manual, atunci când nu este utilizat.

De aproape 30 de ani, Gary încă mai adaugă câte ceva la căsuţa din pădure. Spre exemplu, acum vrea să amenajeze un cuptor din cob pentru a coace pâinea. Îi place să creadă că mereu mai este ceva de făcut şi de fiecare dată o ia de la capăt.

New York Times

 

 

Articole asemănătoare

A fost odata ca niciodata….Carmel Casute din turta dulce, desprinse parca din cartile cu povesti ale Fratilor Grimm, se intind pe stancile abrupte, sculptate de valurile spumoase ale o...
Hotel spectaculos amenajat intr-o grota preistoric... Este loc de design interior intr-o pestera? Ei bine da, o demonstreaza perfect Le Grotte Sextantio della Civita din satul Matera, unul dintre cele mai...
Casele acoperite cu stuf nu sunt doar fermecatoare... Desi multa vreme acoperisul din stuf a fost asociat cu arhitectura „saracilor”, acest tip de invelitoare incepe sa fie din nou popular, mai ales in ra...
Cele mai neobisnuite case Daca pentru majoritatea dintre noi, locuinta visurilor inseamna un apartament cochet, in zona istorica a orasului sau o casuta, cu prispa, in suburbii...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *