Case din lemn, vechi de peste un secol, transformate în pensiuni de un tânăr din Satu Mare


În teambuilduing-ul din primăvară, organizat la o cabană din Poiana Măgura, Thomas și-a dat seama că frumusețea unei zone nu este suficientă pentru a atrage turiști. Ai nevoie, pe lângă peisaje, de o minimă infrastructură, dar mai ales, crede el, trebuie să le propui oamenilor activități prin care să descopere specificul locurilor, făcându-i să revină de fiecare dată cu aceeași plăcere. Este o concluzie la care a ajuns după cinci zile petrecute cu echipa sa în Poiana Măgura, căci deși s-au bucurat de împrejurimile pitorești, nu prea au avut, în rest, cu ce să-și umple timpul. Și-a spus atunci că e imposibil să nu poți face mai mult pentru turismul din regiune, mai ales că, slavă Domnului, potențial există. De cum s-a întors în Satu Mare, a început să caute pe internet case tradiționale de vânzare, hotărât să deschidă o mică afacere în agroturism. Începutul nu a fost deloc promițător. Povestește că a dat zeci de telefoane până să găsească ceva cu potențial de investiție. Dar, totul s-a schimbat în duminica aceea în care a descoperit cele trei case de lemn din Firiza. L-a convins, în primul rând, prețul. Cu experiența pe care o are în imobiliare, știe că o astfel de oportunitate nu se ratează. Însă, mai mult decât atât, a fost entuziasmat de ideea de a contribui la salvarea arhitecturii tradiționale pe care o îndrăgește enorm.

”Îmi amintesc perfect ziua aceea”, mărturisește Thomas. ”Nu mi-a venit să cred că acela e prețul pentru trei case, plus teren, într-o zonă atât de frumoasă. Am stabilit o întâlnire cu proprietarii și, în scurt timp, am reușit să văd în realitate căsuțele țărănești, vechi de mai bine de un secol. Drumul către Firiza e absolut spectaculos, cu păduri de conifere și foioase ce se întind de-o parte și de alta a șoselei, dealuri cât vezi cu ochii, lacul de acumulare și o liniște ce-ți încarcă bateriile. De cum am trecut pragul căsuțelor, am știut că am în față un proiect de suflet”.

Lucrările de reabilitare vor începe anul viitor, iar șantierul se anunță de pe acum a fi dificil. Trecerea timpului a degradat bătrânele case, așa că va fi un pic de muncă pentru a le reda frumusețea de odinioară. Thomas nu este însă îngrijorat. Ba dimpotrivă, vede totul ca pe o provocare și abia așteaptă să înceapă treaba. Vizualizează totul, în detaliu, de la felul în care vor arăta încăperile, până la dotări, capacitate de cazare și activități de recreere propuse turiștilor.

”Înainte, casele de genul acesta erau asociate cu sărăcia, dar iată că timpurile s-au schimbat. Am început să apreciem din nou simplitatea și bucuriile mărunte ale vieții. Am fost impresionat să văd încăperile acelea cu tavane joase de lemn, cu ferestre mici, îndreptate către dealuri împădurite, lucrurile făcute în casă, folosite în decorul interiorului. Renovarea nu va compromite în nici un fel frumusețea originală a caselor”, promite Thomas.

 

Deja a început discuțiile cu mai mulți meșteri din zonă care îl vor ajuta să facă lucrurile ca la carte. Vrea ca  cele trei căsuțe să păstreze simplitatea fermecătoare din trecut, aducând în plus tot confortul necesar zilelor noastre. A pus deoparte și lucruri primite de la bunica sa, ștergare sau preșuri țărănești, țesute la război, pe care intenționează să le folosească tocmai în ideea de a păstra interioarele cât mai autentice.

”Căsuțele se vor numi Sentosa, un cuvânt ce înseamnă, în traducere liberă, liniște și pace. Este exact sentimentul pe care îl trăiești când ajungi în zona aceasta”, spune Thomas. ”Interioarele căsuțelor vor fi recondiționate și utilate cu instalații moderne, astfel încât turiștii să se poată relaxa în voie. Toate îmbunătățirile vor fi făcute subtil pentru a nu compromite aspectul tradițional. Camerele vor fi decorate în stil autentic maramureșean, cu mobilă din lemn, sobe din fontă, dușumea, cergi, șterguri și covoare lăsate moștenire de la o generație la alta. De asemenea, podul unde pe vremuri se afumau cârnații, va fi transformat în dormitor.”

Thomas are planuri mari și în ceea ce privește exteriorul: locuri de joacă pentru cei mici, spațiu pentru focul de tabără și un foișor rustic, construit într-o singură apă cu orientare către pădure. Aici turiștii vor putea experimenta rețete delicioase, preparate la grătar, la ceaun sau la cuptor. Inclus pe lista obiectivelor este și un ciubăr de lemn.

Tânărul spune că a învățat din propria experiență că e important ca oamenii să se simtă bine în locul în care sunt cazați, așa că vrea ca turiștii să aibă acces la tot felul de distracții: biciclete pentru drumeții, pescuit sportiv, bărci/caiace sau chiar ATV-uri.  Pentru perioada de iarnă, este în tratative cu oameni din localitate pentru plimbări cu sania trasă de cai.

Lacul de acumulare Firiza

Recunosc că abia aștept să văd finalul proiectului și promit solemn să revin cu un articol când o să fie totul gata. La cum arată cele trei căsuțe, și bineînțeles, zona, sunt sigură că locul va deveni rapid o destinație turistică de neratat. Mi-a plăcut entuziasmul lui Thomas. Astfel de exemple chiar merită promovate. 🙂

Articole asemănătoare

Romania, prin ochii unui francez: „O tara cu peisa... A vizitat pentru prima data Romania chiar in 1989 si, desi recunoaste ca tara noastra s-a schimbat radical in tot acest timp, facand un pas important ...
A dat frâu liber imaginației și a decorat fațada c... Nu experiența imobiliară a fost cea care l-a convins să cumpere bucata de teren din Vâlcele, județul Covasna, ci mai degrabă frumusețea stațiunii, ren...
O romanca i-a cucerit pe straini cu covoarele olte... Pentru Anca Gheorghescu, „acasa” a insemnat tot timpul Romania, chiar daca viata a purtat-o departe de meleagurile natale, de dealurile inverzite ale ...
Kate Lowes, o britanica indragostita de Mesesul tr... A colindat lumea in lung si-n lat timp de patruzeci de ani, dar s-a indragostit de Romania, atat de tare incat a hotarat sa renunte la tot ce o lega d...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *