Dacha ruseasca, de la descrierile lui Cehov, la restrictiile impuse de regimul sovietic

Casa din provincie a rusilor, asa numita ”dacha”, are o insemnatate aparte in cultura acestui popor, iar originile sale dateaza inca din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Petru cel Mare. Tarul dorea ca subordonatii sa ii fie aproape chiar si in timpul vacantelor, asa ca le-a oferit acestora pamanturi in zona orasului Sankt Petersburg. Terenurile erau pozitionate strategic, in drum spre Palatul Peterhof, resedinta permanenta a tarului. In felul acesta, Petru cel Mare putea trece oricand sa vada cum isi petrec timpul liber slujitorii sai. De altfel, cuvantul dacha inseamna, in limba rusa, ”ceva dat”.

In perioada iluminista, luxoasele case de vacanta, construite din lemn, erau locul de escapada pentru elitele societatii si familiile lor. Aici se organizau baluri, dezbateri culturale, seri de lectura, promenade lungi sau concerte in aer liber. In timpul verii, intreaga aristocratie rusa parasea orasul, retragandu-se cu tot alaiul de servitori in provincie. Gradinile nu erau folosite in scop agricol, ci erau privite ca oaze de relaxare in care erau primiti invitatii.

Toate casele aveau pripsa, astfel incat, in serile calduroase intreaga familie se aduna aici, in jurul mesei. Scriitorul Anton Cehov descrie, in operele sale, perioada de glorie a dachei rusesti.

Schimbarile aduse de regimul sovietic

Dupa Revolutia din 1917, destinul somptuoaselor case de vacanta avea sa se schimbe pentru totdeauna. Sovieticii au catalogat aceste proprietati drept privilegii nemeritate ale burgheziei, asa ca majoritatea resedintelor din provincie au fost confiscate de catre stat.

Dacha ajunsese acum un simbol al nomenclaturii comuniste si al elitelor agreate de partid. In primii ani de la infiintarea Uniunii Sovietice era destul de dificil sa construiesti case noi, insa, treptat – treptat, lucrurile au inceput sa se schimbe.

”Satul Scriitorilor” de la Peredelkino

Incepand cu anul 1930, autoritatile au aprobat construirea de noi dache si asa au aparut primele zone rezidentiale destinate soldatilor, artistilor sau liderilor sovietici (gosdachas). In acea perioada, a fost construit si ”Satul Scriitorilor” de la Peredelkino, un complex de case situat la doar cativa kilometri de Moscova. Nume consacrate ale literaturii rusesti din secolul al XX-lea isi petreceau verile aici, in satucul ascuns in padurea de conifere.

Cele 50 de dache de la Peredelkino nu aveau electricitate, oficiu postal, telegraf sau sali de cinema, insa cadrul natural compensa absenta oricaror dotari ce tineau de confort.  Boris Pasternak a scris aici celebra nuvela ”Doctor Jivago” pentru care a primit premiul Nobel pentru Literatura, in 1958. A renuntat insa la aceasta distinctie sub presiunea sovieticilor care au considerat lucrarea drept una anti-regim. Casa scriitorului a fost transformata in muzeu in 1990.

Noile constructii nu puteau avea mai mult de 60 mp

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, resursele de hrana erau limitate, asa ca autoritatile le-au permis oamenilor de rand sa aiba pamanturi pe care sa le cultive. Ulterior, in timpul lui Hrusciov, cei din clasa muncitoare avea dreptul sa isi construiasca o dacha la periferia orasului, insa erau nevoiti sa se conformeze restrictiilor impuse de partid: casa trebuia sa fie pe un singur nivel, iar suprafata nu putea depasi 60 de mp. Mansardarea era, totusi, permisa.

Dacha isi pierduse grandoarea de odinioara, insa devenise un fenomen in randul populatiei. Casutele din lemn, fara electricitate sau alte utilitati, erau un loc de refugiu pentru familiile obisnuite de rusi. Majoritatea aveau o gradina pe care o cultivau cu legume. Ca si in trecut, dacha era locuita doar pe timp de vara, iar cei care lucrau faceau, de obicei, naveta pana in oras. Casele nou construite erau situate in apropierea liniilor de cale ferate, pentru ca automobilul propriu era, de multe ori, un lux.

Dacha de astazi, simbolul opulentei

In anii ’80, autoritatile au revizuit legislatia, iar regulile privind noile constructii au devenit mai putin rigide. Dupa dezintegrarea Uniunii Sovietice, limitarile de suprafata au fost eliminate definitiv, iar un studiu realizat in 1995 arata ca 50% dintre familiile de rusi, care locuiau la oras, aveau o dacha.

Casutele din lemn se regasesc si astazi in mai multe state care au apartinut fostei URSS si chiar pe teritoriul Germaniei de Est. In comunitatile mari de imigranti, rusii au incercat sa reproduca acest tip de arhitectura, adaptandu-l in functie de buget si imaginatie.

Dacha de astazi nu mai respecta insa arhitectura care a consacrat-o. Casele nu mai sunt construite din lemn, ci din boltari sau caramida. In plus, proprietarii locuiesc aici permanent, nu doar pe timp de vara. Resedintele pastreaza opuleanta din perioada lui Petru cel Mare si sunt cumparate, de obicei, de oligarhi rusi.