Din Londra, în Apuseni. Aventura tânărului care și-a descoperit fericirea într-un cătun din inima munților

Dacă l-ai fi întrebat acum câțiva ani, când încerca să-și construiască o carieră în Londra, unde se vede în viitorul apropiat, cel mai probabil nu ți-ar fi spus că se visează undeva în creierii munților, într-un cătun retras cu 25 – 30 de gospodării, experimentând cultivarea legumelor la solar și reparațiile, pe cont propriu, la o casă dărăpănată de lemn. Toată viața și-o trăise urmărind idealuri pe care, în definitiv, le avem cu toții – stabilitate finaciară, recunoaștere la nivel profesional, vacanțe, casă, mașină. La sfârșitul lui 2016, însă, pe final de concediu, Andy începea să conștientizeze că nu lucrurile materiale îi vor aduce acea liniște sufletească după care tânjește, ci mai degrabă întâmplările mărunte, interacțiunile directe cu cei din jur, timpul petrecut în natură. Cunoscuse oameni care își schimbaseră complet traiectoria vieții, retrăgându-se în munți și a simțit că modelul acesta i s-ar potrivi. Curând, își lua și el inima în dinți, începând să scrise propria-i poveste într-un sat izolat din Apuseni. Glumește spunând că viața sa aduce puțin cu ”Aventurile lui Sherlock Holmes”: toate cazurile tratate de celebrul detectiv se termină altfel decât ai bănui în timp ce primești tot felul de date despre ele.

”Mai degrabă, aș putea spune că am fost ales de Apuseni”, este convins Andy. ”Sunt fascinat de cătunele în care zărești case ici-colo, iar după luni și luni de zile, tot mai descoperi câte una. Am pornit în lumea largă din comuna Săvârșin, loc în care natura nu mi-a lipsit și mi-a oferit decorul perfect pentru anii copilăriei, deși pot spune că atunci am trăit în centrul unui micuț orășel. Înconjurată de dealuri, situată pe malul Mureșului, găzduind parcul și castelul Regelui Mihai I, nu-i lipsesc cascadele văilor, potecile, viile, livezile, și drumurile pitorești ale satelor pe care n-am obosit să le redescopăr, împingând cu forță pedalele de bicicletă în fiecare vară”, își amintește tânărul.

”Probabil că acei ani au făcut să pară atât de firească trecerea de la agitația din Londra la viața din Apuseni. Omul cred că are nevoie de exerciții de adaptare atunci când intră brusc în aglomerație, în cutia în care crede că trebuie să trăiască, ori în mediul în care crede că trebuie să-și ofere viața pentru bani, apoi pentru fericiri de scurtă durată. Însă atunci când se întoarce la natura lui, la simplitate, la apa de izvor, la liniște, la aer curat și sunetele naturii, n-are nevoie de vreo punte. E ca o întoarcere acasă! E ca și când rupi un măr din pom și muști din el”.

În Apuseni, Andy are un teren de 12.000 de mp și o priveliște care îți taie răsuflarea. Drumul principal al satului este întins pe mulți kilometri, iar de la el se tot desfășoară altele, pe văi în sus, către o grămadă de cătune pe care nu le cunoaște în totalitate. Cu 8.500 de euro, a cumpărat, în afară de teren, două corpuri de casă și o șură imensă. Sunt case bătrânești, de lemn, construite acum 40, 50 de ani și care au avut nevoie de reparații consistente. Multe lucrări le-a făcut pe cont propriu sau ajutat de voluntari, căci i-a fost greu să dea de meseriași în zonă. Când s-a mutat nu avea nici apă, nici toaletă, nici sobe, nici hornuri. A reușit, în timp, să se gospodărească și să asigure locuinței sale tot confortul necesar. Exteriorul nu a fost refăcut pentru că Andy a dorit să respecte, pe cât posibil, specificul locurilor.

Anul trecut a învățat să-și cultive singur grădina și are încă lada plină de legume congelate, sosuri de roșii, fasole verde sau spanac, toate crescute de el. Acum, din cauza zăpezii, solarul a cedat și trebuie refăcut.

”Decizia mea a fost un șoc pentru familie și prieteni, însă nu pot să trăiesc o viață împotriva voinței inimii mele, doar ca cei dragi să fie liniștiți”, spune Andy. ” Mai bine să fie nelinștiți o vreme, apoi să vină și ei la mine, la munte, în concedii. Părăsirea satului ca mișcare națională s-a făcut în vremuri în care nu aveai apă caldă la robinet aici, nu aveai mașină, nu aveai drujbă, nu aveai asfalt, nu aveai telefon, nu aveai internet, nu aveai aragaz etc.. De pildă, până când unii locuitori din Londra sau din București ajung la locul de muncă în fiecare zi, prin trafic sau schimbând metrouri și autobuze, eu, duminica, pot avea și biletul luat la film sau teatru, și cafeaua băută, să zicem, în Sibiu. Orașe precum Deva, Sibiu sau Alba Iulia sunt relativ aproape. Fac cu mașina cam cât făceam în Anglia, în drum spre serviciu”.

Nu duce lipsa interacțiunii sociale pentru că în acești doi ani a reușit să lege prietenii cât pentru o viață întreagă. Căsuța din Apuseni a fost vizitată de oameni din întreaga lume, veniți ca voluntari să experimenteze traiul simplu, din inima munților. Bineînțeles, celor aproximativ 50 de săteni care locuiesc încă aici, li s-a părut ciudat, la început, să întâlnească pe ulițele prăfuite chinezi, brazilience ori jamaicani cu păr împletit. Acum, s-au obișnuit cu prezențele exotice, iar pe Andy l-au adoptat ca pe un om de-al locului.

”Ne vizităm și ne înțelegem foarte bine, ne și ajutăm, ne facem reciproc mici cadouri: ei vin cu smântână, lapte, pâine de casă, chiar și cu oala cu sarmale a venit un vecin. Eu le duc câte o ciocolată sau cafea, nu că ei n-ar avea, dar asta am eu să le duc, ori le fac cumpărături când am drum la oraș sau îi mai duc și pe ei. Cum s-ar zice, trăim frumos împreună, ca și cum aș fi fost aici dintotdeauna.”

Deși experiența sa personală este un model pentru toți oamenii în căutarea sinelui, Andy crede că mutatul la țară nu se potrivește oricui. Este o decizie care implică eforturi pe foarte multe planuri și necesită soluții adaptabile fiecărui individ în parte. Probabil că cea cea mai mare temere a celor care se gândesc să părăsească orașul este dificultatea asigurării unui venit constant. Totuși, posibilități de-a viețui decent în mediul rural există, crede tânărul. Important e să găsești ce funcționează pentru tine. Andy spune că nu se poate vorbi de o rețetă universal valabilă, pentru că fiecare vine cu o poveste proprie. De când s-a mutat, a cunoscut oameni care trăiesc la sat din artă, meșteșuguri, construcții sau IT. Unii au investit în agricultură, alții fac naveta, în străinătate, așa că un tipar standar e imposibil de găsit.

Cert este că nevoia întoarcerii la simplitate a devenit un fenomen real, chiar și în România. Acesta este motivul pentru care Andy a creat grupul de Facebook – Mutat la țară, viața fără ceas. La început, voia să împărtășească aici din experiența proprie sau să cunoască oameni ca el. Grupul a crescut rapid, ajungând astăzi la 14.000 de membri. Partea cu adevărat frumoasă însă este că legăturile din online s-au concretizat în prietenii sincere în viața reală.

”Grupul a apărut dintr-o nevoie, după ce m-am mutat în Apuseni. Simțeam că era (și este) important să comunic cu ceilalți „mutați la țară” pe care i-am și cunoscut. De la foarte puțini, am ajuns, acum, la peste 14.000 de membri. Acest grup se pare că arată multor oameni că nu sunt singuri, fie că sunt mutați deja sau au în plan să se stabilească la țară. Grupul arată și oamenilor de la oraș că opțiunea de a se muta la țară există și că unii dintre noi am făcut-o cu succes. Dacă eu n-aș fi cunoscut pe alții care au făcut pasul, probabil că nu mi-ar fi venit niciodată ideea. Poate că acum aș fi încă la muncă în Londra”, spune Andy.

”Exemplul nostru poate chiar aduce oameni înapoi. Nu doar că vin oameni noi în sate, dar vin și oameni plecați din sate, înapoi. Ei încep să înțeleagă că multe dintre cele care îi înconjoară prin orașe sunt niște veritabile falsuri, iar când am apărut noi la lumină, a apărut și rază de-o culoare nemaivăzută, o idee, o opțiune mai la îndemână. Grupul a devenit o mișcare de chemare la adevăr, la lumină, la realitate și la o viață simplă și frumoasă.  Ceea ce expunem noi, povestea în sine, a apărut ca de nicăieri, ca din nimic, și a devenit mare și reală, chiar un fenomen, care a adunat în jur mii de oameni. Am chiar și vecini în cătun mutați aici datorită grupului.”

Recent, Andy a scos și o carte. Se numește ”Mutat la țară – viața fără ceas: din Londra în Apuseni”. Este deja disponibilă online pe Amazon și la editura Berg. Va fi curând disponibilă în librării. Consideră cartea o chemare către natură, regăsire de sine, liniște și pace, și bineînțeles o încurajare pentru reîmbrățișarea vieții la sat. Este o poveste reală, cu personaje reale, care descrie ceea ce a învățat și a trăit în Apuseni, în ultimii doi ani de zile.

Viitorul nu și-l mai programează de mult. Preferă să nu-și mai facă planuri și să se lase surprins. ”Inima mea va ști peste cinci ani ce va trebui să fac atunci. Dacă îmi întreb mintea și inima acum, ele răspund așa: mă veți găsi aici, la țară, citind o carte în livadă, între meri și copii!”, spune Andy.