Trăiesc ca acum trei secole într-o fermă, la țară


Doi fraţi, comercianţi de antichităţi, Juan Castro și Juan Zorzo, au cumpărat o fermă veche de trei secole și au restaurat-o, conservând perfect parfumul de epocă al proprietăţii. Fără frigider sau încălzire centralizată, timpul pare că s-a oprit în loc. Iar rusticul a devenit mai mult decât o alegere decorativă, un stil de viaţă. Unele camere nu au energie electrică, iar în cele care există, totul se reduce la unu-două becuri.

Singura sursă de încălzire este asigurată de câteva sobe şi locul frigiderului a fost luat de o cămară răcoroasă. În vacanţele pe care le-au petrecut, înainte de a cumpăra ferma, în Linares de Sotocuevas, un sat de la nord de Burgos cu patru case, o primărie și o biserică medievală, cei doi proprietari au făcut un mic experiment. Şi-au propus să trăiască la fel ca acum trei sute de ani.

Căutaseră proprietăţi în La Vera, Teruel, Soria și chiar în Alicante. Când nu se mai așteptau, au găsit acest anunț pe Internet: „Casă de vânzare în Las Merindades”. „La început nu ne-a plăcut prea mult, dar în scurt timp am realizat că locul este un adevărat paradis. Foarte aproape să o cumpere a fost cineva din Madrid însă, în cele din urmă, a renunţat”, își amintește Castro. Clădirea principală a fost ridicată pe la 1700 şi se distinge prin zidurile groase din calcar, grinzile solide din lemn de stejar şi nuc, dar şi prin cărămizile lucrate manual.

La începutul secolului 20, casa a fost împărțită între două surori și atunci a mai fost construit un etaj. Au primit jumătate din vechea casă cu terasa acoperită. 600 de metri pătraţi au rămas însă în paragină. „Sunt obișnuit să lucrez cu lemnul. În plus, am văzut că zidurile, de un metru și jumătate grosime, erau încă foarte solide”, continuă anticarul.

Au cumpărat proprietatea într-o zi însorită de septembrie, în urmă cu câțiva ani, iar recent au refăcut acoperișul. Fiind vorba de o lucrare mastodont au avut nevoie de ajutorul unei echipe locale de constructori, instalatori şi chiar electricieni. În mare parte însă s-au descurcat singuri. Au îndepărtat tencuiala până la piatră şi au zdrobit-o pentru a o refolosi în bucătărie. Nu înainte însă de a dezinfecta camera, având în vedere că aici fuseseră ţinute înainte vreme animalele de la fermă. Şi podeaua din stejar de 10 centimetri grosime a trebuit restaurată cu această ocazie. „Dintotdeauna am fost o familie foarte conservatoare”, râde Castro. „O dată pe an, mama vine aici şi spălăm toate covoarele la fântână, apoi le uscăm pe pajiştea din apropierea satului”.

Marea dorinţă a celor doi fraţi Juan a fost de a evidenţia cât mai fidel moştenirea casei. Pentru asta au folosit piese de epocă, cum ar fi cristalele şi au căutat cu multă răbdare în târgurile de antichităţi exponate care să înlocuiască obiectele din casă pe care nu le-au mai putut recupera. Nu în utimul rând au folosit cu predilecţie materiale ecologice şi tehnici tradiţionale de construcţie. „Atunci când nu am ştiut ceva, am cerut ajutorul localnicilor. Aici toți îşi repară singuri casele. Aşa am învăţat cum se tratează lemnul după tehnici tradiţionale”, explică Zorzo.

Nu au schimbat structura clădirii şi, pentru un plus de autenticitate, unele dintre încăperi nu sunt conectate nici măcar la reţeaua electrică.

Singurele modificări au fost aduse în bucătăria de 100 de metri pătraţi unde pe timpul verii – când toate cele nouă dormitoare ale casei sunt ocupate de bunici, nepoţi, fraţi, soţii şi prieteni – este mare veselie.

Spre exemplu, masa a fost „prelungită” cu ajutorul unor plăci din stejar recuperate,  astfel încât toată lumea să aibă loc, atunci când se serveşte cina. De asemenea, pentru că au existat unele nemulţumiri ale oaspeţilor legate de faptul că nu există o canapea, a fost așezată o băncuţă.

Fiind vorba de o familie de anticari nu au existat mari dificultăţi în a decora cât mai original casa. Multe din obiectele rustice pe care le-au găsit în târgul din Tado au fost numai bune în amenajarea încăperilor.

„Am primit cadou de la oameni scaune, tabureţi, trunchiuri de copaci. Am cumpărat şi obiecte din magazine de specialitate din Franţa şi Danemarca. Ce nu am vândut în Burgos, am adus aici la fermă”, spune Castro.

Străbunica celor doi fraţi a fost tot anticar şi împreună cu bunicii lor au mers încă de mici la licitaţii pentru obiecte de ceramică, covoare şi ţesături. Aşadar dragostea pentru trecut şi antichităţi este în ADN-ul celor doi.

Architectural Digest

Articole asemănătoare

Şi-a renovat ferma de dragul amintirilor din copil... Amintirile din copilăria lipsită griji şi plină de bucurii au fost cumva transpuse în renovarea acestei ferme. Atunci când Ana şi soţul ei, Peter, au ...
Pentru acest cuplu de arhitecti renovarea locuinte... Pentru proprietari, acesta este al noualea apartament in care locuiesc si deja au pus ochii pe urmatorul! Marea lor pasiune este sa redea frumusetea l...
Fermecătoare casă în stil Tudor în zona rurală a A... N-a fost deloc uşor să-şi vadă visul cu ochii. Cu o săptămână înainte de a-și vinde casa din Londra, în 2008, criza financiară a lovit întreaga planet...
Si-au descoperit linistea in casuta lor de la tara Saptamana este, in general, destul de incarcata pentru Magda si George, intesata cu obligatii si responsabilitati inerente vietii de la oras, dar week...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *