Un bucureștean construiește un muzeu al satului în Argeș. Te vei putea caza în căsuțele tradiționale!

După 20 de ani de carieră în piața de carte, Ciprian a simțit că este timpul pentru o nouă provocare. Un proiect personal, căruia să i se dedice trup și suflet și care să fie, de ce nu, o variantă pentru momentul retragerii din câmpul muncii. În urmă cu zece ani a moştenit o livadă de 15.000 de mp în judeţul Argeş, împreună cu o casă bătrânească, veche de aproape un secol. A hotărât să o renoveze şi să transforme proprietatea într-un refugiu de week-end pentru familie şi prieteni apropiaţi. „M-am gândit în primul rând la fiica mea, născută şi crescută în Bucureşti”, povesteşte Ciprian. „De ce să îşi petreacă vacanţele între betoane când se poate bucura de libertate și de aer curat în inima naturii. Zona Argeșului este nemaipomenită, însă, din păcate nu este promovată suficient”.

Și-a dat seama de acest lucru acum un an când a fost întrebat de un grup de turiști francezi dacă oferă cazare. A fost primul moment în care s-a gândit serios să investească în agroturism. ”Am absolvit Facultatea de Management și Marketing în Turism și Industrie Alimentară, așa că acum aș avea posibilitatea să pun în practică noțiunile învățate în perioada studenției”, spune Ciprian.

De la planul inițial, acela de a construi o pensiune, lucrurile au evoluat către ideea unui muzeu al satului, cu posibilitatea de cazare. Primul pas a fost căutarea de locuințe tradițional arhaice care să fie relocate ulterior în Argeș. Aici tehnologia a jucat un rol important, majoritatea caselor fiind achiziționate prin intermediul site-urilor de anunțuri. ”Primele două case le-am găsit în zona Săcel, lângă Vișeu. Din fericire, nu a fost nevoie să mă deplasez în Maramureș. Am vorbit la telefon cu o rudă a proprietarilor. Mi-a trimis câteva fotografii, am negociat prețul și am convenit să o achiziționez”.

Casa a fost demontată, bucată cu bucată, iar scândurile au fost numerotate astfel încât Ciprian să o poată asambla din nou fără probleme. Micuța gospodărie din lemn are o poveste specială. A fost construită în satul Săcel ca dar de nuntă de către părinții fostei proprietare. Femeia, acum în vârstă de 93 de ani, a fost de acord cu vânzarea casei, cu condiția ca aceasta să nu fie demolată. ”Sunt mulți designeri sau arhitecți care transformă scândura respectivă în piese de mobilier  sau o folosesc în diverse alte proiecte. I-am asigurat însă pe foștii proprietari că nu voi face asta. Casa va continua să își spună povestea, doar că într-un zonă diferită a țării”, spune Ciprian.

Satul de vacanță numără în prezent cinci case tradiționale, aduse din Maramureș și din Hațeg. La ultima casă încă se lucrează, și cel mai probabil construcția nu va fi gata anul acesta. Toate locuințele țărănești au fost refăcute întocmai, păstrându-se cu sfințenie elementele originale. Singurul compromis a fost cimentul folosit la consolidarea fundației. În cazul acoperișului, Ciprian a optat pentru țiglă recuperată, deși recunoaște  că i-ar fi plăcut mai mult șindrila. Diferența de preț a înclinat însă balanța către prima variantă.

”Îmi doresc ca cei care ne vor trece pragul să aibă sentimentul de întoarcere în timp”, spune proprietarul. ”Amenajarea interioarelor va fi o mare provocare, dar am început deja să adun piese de mobilier care să se potrivească tematicii. Încăperile vor fi încălzite cu sobe pe lemn sau cu sobe din fontă, astfel încât să putem primi turiști și pe timp de iarnă”, explică Ciprian.

Chit că ideea de bază este întoarcerea în timp, condițiile de cazare vor fi aduse în prezent prin amenajarea băilor. Pe termen lung, proprietarul intenționează să construiască o sală de mese și spații speciale pentru familiile cu copii. ”În zonă există o mulțime de obiective turistice, de la Mănăstirea Curtea de Argeș, până la Barajul Vidraru, Transfăgărășan sau Cetatea Poenari. Nu ai cum să te plictisești. În plus, am luat legătura și cu câțiva artizani. Vreau ca la un moment dat să organizăm ateliere de meșteșuguri tradiționale în curtea muzeului”, mai spune proprietarul.

Investițiile făcute până în momentul de față au fost realizate exclusiv din salariu și din economiile familiei, tocmai de aceea, spune Ciprian, proiectul va fi unul de durată. În prezent, casele sunt în stadiu la roșu, însă proprietarul este încrezător că va reuși să își îndeplinească visul într-un viitor nu foarte îndepărtat.

Muzeul nu are încă o denumire, așa că Ciprian vă roagă să îl ajutați cu câteva idei. Ce nume credeți că s-ar potrivi unui astfel de loc?